Istoria învățământului juridic din Cluj coincide în parte cu istoria Universității clujene. Astfel, principele transilvănean Ștefan Báthory (1571 – 1575), ulterior rege al Uniunii Polono-Lituaniene (1575 – 1586) emite în 12 mai 1581 la Vilnius, diploma de fondare de la Vilnius, prin care se înființează Colegiul Major Iezuit din Cluj (Academia Claudiopolitana Societatis Jesu). Ulterior, actul de înființare este confirmat de Papa Grigore al XIII-lea la 9 februarie 1582. În spiritul vremurilor, Dreptul nu putea lipsi dintre facultățile fondatoare ale Universității clujene: teologică, filosofică și juridică. Învățământul superior se desfășura în limba latină. Sub conducerea lui Antonio Possevino (diplomat, istoric și om de încredere al Papei), corpul profesoral al celor trei facultăți era alcătuit din 35 de călugări iezuiți, iar în anul 1585 erau înmatriculați la Cluj, la toate cele trei facultăți, un număr de 130 de studenți.
Temporar, în 1603, odată cu încetarea activității primului Ordin iezuit pe teritoriul Transilvaniei se întrerupe activitatea Universității clujene și a Facultății sale de Drept.
Reperele istorice ulterioare ne arată că la 1698 exista Academia Claudiopolitana (devenită, din 1725, Universitas Claudiopolitana). În cadrul Imperiului Habsburgic și în urma deciziei împărătesei Maria Tereza, în a doua parte a secolului al XVIII-lea se reactivează Universitatea clujeană, de data aceasta cu ajutorul ordinului călugăresc al piariștilor. Organizată după modelul Universității din Viena, noua instituție de învățământ era constituită din patru facultăți: științe juridice, filologie, teologie și medicină-chirurgie. Cursurile au început la 15 decembrie 1774 și de la acest moment vorbim despre o Facultate de Drept cu rang universitar unde se predau dreptul natural și Institutele (două ore pe zi), dreptul public universal și al ginților (o oră pe zi), respectiv, atât pentru studenții de la Drept cât și pentru cei de la Teologie, dreptul canonic. Ca urmare a reformelor împărătului Iosif al II-lea limba latină este înlocuită în 1781 de limba germană ca limbă de predare, Facultatea dobândește statutul juridic de liceu regal (lyceum regium), iar programa Facultății de Drept se completează cu cursuri de științe economice și drept minier.
La sfârșitului secolului XVIII și începutul secolului XIX, Școala Ardeleană, prin Ioan Budai-Deleanu, manifestă interes pentru sistemul juridic, pe care îl prezintă în lucrări cum ar fi Rândueala judecătorească de obște (Viena, 1787); Carte de pravilă ce cuprinde legile asupra faptelor rele (Cernăuți, 1807); Codul penal (Lvov, 1807); Codul civil (Lvov, 1812). În anul 1826, un profesor de naționalitate română care a predat la Catedra de Științe Juridice a Liceului Piarist din Cluj între anii 1817 și 1824, Ladislau (Vasile) Vaida, publică Synopsis historiae juris Transilvaniae (Conspect de istorie a dreptului transilvan).
Printre ideile Revoluției de la 1848 se numără și necesitatea înființării, la Cluj, a unei Facultăți Filosofice și Juridice românești. Deloc întâmplător, pentru că intelectuali români precum Alexandru Pop (Papiu Ilarian), Petru Roșca, Ioan Rațiu, frații Hodoș, Vasile și Ladislau Buteanu, Ioan Axentie și, mai ales, Avram Iancu au studiat dreptul la Cluj și au fondat, în 1845, o asociație academică condusă de juristul clujean Alexandru Bohățiel.
Documentele vremii arată că la 25 august 1863 era constituită, ca instutuție de învățământ superior juridic, Academia de Drept de la Cluj. Cursurile juridice au durat inițial trei, iar apoi patru ani, iar limba de predare era maghiara În acele vremuri și după formarea Austro-Ungariei se predau aici Enciclopedia dreptului și a științelor statului, Dreptul roman, Drept penal maghiar și procedură penală, Drept civil austriac, Drept canonic sau Drept comercial. În anul 1872 Academia este integrată în structura noii Universități Franz Iosif, devenind Facultatea de Drept și Științe de Stat. Aceasta avea 12 catedre, iar 173 de tineri începeau pregătirea juridică. Primul rector a fost ales dintre profesorii Facultății, în persoana lui Áron Berde, cadru didactic la Catedra de Finanțe și Economie Națională.
Construcția actualului sediu central al Universității, în care funcționa și Facultatea de Drept, a fost finalizată în anul 1902, iar cea a Bibliotecii Centrale Universitare în 1909 (aceasta din urmă a fost construită după modelul Bibliotecii Universității din Basel de arhitecții budapestani Korb Flóris și Giergl Kálman).
În acele vremuri, studenții Facultății de Drept din Cluj finalizau studiile cu două examene de bază: primul din Istoria dreptului și Drept roman, iar al doilea din Filosofia dreptului, Drept public și Economie. Un doctorat în Științe juridice, fără de care nu era posibilă angajarea în sistemul judiciar, presupunea semnificativ mai mult, adică promovarea examenelor la Filosofia dreptului și Drept internațional, Drept roman, Drept bisericesc, Drept public maghiar, Drept civil austriac, Drept penal și procedură penală, Drept comercial și de schimb și respectiv Jurisprudență civilă maghiară.
Profesorii Facultății de Drept soseau la Cluj și din alte Academii de Drept: Bratislava, Sibiu, Oradea, Košice. S-au remarcat, dintre cei care au predat aici, profesorul Kolosvári Sandor, profesor de drept privat până în anul 1910, coautor al Corpus Statutorum Hungariae Municipalium (colecția statutelor municipalităților din Ungaria între secolele XVI – XVIII) și respectiv traducător al Tripartitului lui Werböczy alături de Kelemen Óvari sau profesorul Ferenc Finkey, ale cărui lucrări au pus bazele dreptului penal și ale dreptului privind executarea pedepsei în Transilvania.
Începând cu anul 1919, după unirea Transilvaniei cu România, Universitatea “Francisc Iosif” devine Universitatea din Cluj (Universitatea Daciei Superioare), iar în cadrul ei se organizează Facultatea de Drept. Trecerea la predarea în limba română nu este însă facilă pentru că universității și facultăților ei le lipseau profesorii care să poată preda în limba română. Cu toate acestea, în primul an de la crearea Universității Daciei Superioare se înscriu la Facultate 909 studenți.
Printre primele cadre didactice ale Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Daciei Superioare s-au remarcat personalităţi cu renume în domeniul dreptului, precum: profesor Victor Onişor, autor al primului manual de drept administrativ complet din ţară; profesorul Traian Pop, penalist şi criminolog cu o vastă activitate în cele două domenii; profesorul Romulus Boilă, specialist in dreptul constitutional; Ion Cătuneanu, profesor de drept roman și doctorand al lui Theodor Mommsen la Berlin; Vasile Dimitriu, profesor de drept comercial şi primul rector ales al universităţii clujene; Camil Negrea, profesor de drept civil local şi, de asemenea, rector al universităţii; Emil Haţieganu, profesor de drept comercial și procedură civilă, fost membru de onoare al Academiei Române; George N. Leon, profesor de finanțe și statistică, de două ori premiat de Academia Română.
De exemplu, în anul universitar 1927 – 1928 programul cursurilor și profesorii Facultății de Drept, pentru cei patru ani de studii, erau următorii:
Anul I: Filosofia dreptului (Cassiu Maniu), Dreptul bisericesc (Petre Poruțiu), Dreptul roman (Ion C. Cătuneanu), Istoria dreptului român (Victor Onișor)
Anul II: Dreptul constituțional (Romul Boilă), Dreptul penal (Traian Pop), Economia politică (Dumitru B. Ionescu), Finanțe (George N. Leon), Dreptul civil român (Iorgu Radu)
Anul III: Dreptul civil local (Camil Negrea), Dreptul administrativ și financiar (Victor Onișor), Procedura penală (Traian Pop), Dreptul internațional (Iorgu Radu), Dreptul comercial local (Petre Poruțiu), Dreptul comercial român (Emil Hațieganu)
Anul IV: Politica (Cassiu Maniu), Procedura civilă (Emil Hațieganu), Dreptul civil local (Camil Negrea), Statistica (George N. Leon), Politica social (Niculae Ghiulea), Legislația industrială (Niculae Ghiulea).
Profesorii Facultății de Drept din Cluj (parte a Universității Daciei Superioare și apoi a Universității “Regele Ferdinand I”) se remarcă, în epocă, și prin lucrările lor. La începutul anilor 1920, profesorul Traian Pop excela cu un veritabil tratat de Drept penal comparat. Penologie și Știință penitenciară, într-o perioadă în care în Europa occidentală abia se iveau zorii comparatismului juridic. Profesorul Cătuneanu publica un Curs elementar de drept roman, Victor Onișor Istoria dreptului român, iar George N. Leon Elemente de știință financiară. Camil Negrea scria Dreptul civil valabil în Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș, iar Romul Boilă (alături de Paul Negulescu și George Alexianu) Codul Administrativ al României.
Probabil că activitatea științifică intensă, prezența în marile facultăți de drept din Europa sau finalizarea cu succes a unor doctorate în Occident au atras și prezența unor personalități eminente la Cluj. În primăvara lui 1925, decanul Facultății de Drept din Bordeaux și unul dintre cei care au pus bazele Revue Internationale de la Theorie du Droit, Léon Duguit, a vizitat Facultatea, a luat masa la restaurantul Hotelului New York (mai târziu Hotelul Continental) și a conferențiat la Biblioteca Universitară.
Avea să fie rândul lui Henri Capitant, de la Facultatea de Drept din Paris, să viziteze Facultatea în mai 1929 și să țină o conferință despre “Proiectul codului interaliat al obligațiunilor și contractelor”. Îi urmează, în mai 1930, profesorul Georges Ripert, tot de la Facultatea de Drept din Paris, care a ținut două conferințe la Biblioteca Universitară: “Le romantisme juridique” și “L’art de ne pas payer ses dettes”.
Tot în 1930, la propunerea Facultății de Drept, Universitatea acordă titlul de Doctor Honoris Causa lui Auguste-Félix-Charles de Beaupoil, conte de Saint-Aulaire. Venit ca ambasador în România în tumultoasa vară a anului 1916, atunci când România intra în Primul Război Mondial, contele ambasador a publicat ”Însemnările unui diplomat de altădată. În România, 1916–1920”, o analiză excelentă despre profundele transformări care aveau loc sub ochii lui.
În baza Decretului regal al lui Carol al II-lea din 20 august 1934, Academia de Drept din Oradea s-a unit cu cea din Cluj, fiind operate reorganizări ale catedrelor. Colectivul profesoral s-a completat atunci cu cadre didactice de valoare, dintre care s-au remarcat: profesorul Aurelian Ionaşcu, prolific autor în domeniul dreptului civil; profesorul Eugeniu Speranţia, autor al unor lucrări de referinţă în istoria fiosofiei juridice, sociologie şi logică juridică; profesorul George Sofronie, autor al unor importante lucrări de drept internaţional public; profesorul Victor Cădere, care a fost ales membru corespondent al Institutului Franţei. Se înființează, în 1935, Institutul de Științe Economico-Financiare, profesorul Traian Pop contribuie decisiv la întocmirea proiectului Codului penal din 1936, Gheorghe Sofronie publică un Curs de drept internațional, iar la Facultate apar Analele Facultății de Drept din Cluj. Între 1930 și 1940 Clujul este vizitat de rectorul Universității din Paris, Sébastien Charléty, de decanul Facultății de Drept din Paris, Edgar Allix, de Emilio Albertario, titularul catedrei de Drept roman de la Universitatea din Roma.
În perioada interbelică au devenit profesori ai universităţii clujene şi alte personalităţi remarcabile care au publicat cărţi şi articole în Franţa, Germania, Italia şi alte ţări europene, fiind cunoscuţi şi apreciaţi în mediul academic internaţional. Tot atunci a început să activeze, la catedrele de drept constituţional şi administrativ, profesorul Tudor Drăganu, care a devenit unul dintre cei mai reputaţi autori în aceste domenii, fiind ales, după război, preşedinte sau vicepreşedinte al mai multor organizaţii internaţionale.
Un eveniment extrem de important are loc pe 13 mai 1939, atunci când decanul Facultății de Drept din Paris, Georges Ripert, primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj. Profesorul Ripert își încheie discursul de mulțumire astfel: “A doua patrie a mea este marea Românie”.
În vara anului 1940, în urma Dictatului de la Viena, Facultatea de Drept, împreună cu Facultățile de Litere și Filosofie, respectiv Medicină, s-au mutat la Sibiu.
După reintegrarea Transilvaniei de Nord în România, universitatea a revenit la Cluj, începând cu anul universitar 1945 – 1946. Pentru o perioadă de timp, în Cluj au funcționat două facultăți de drept, în cadrul celor două universități: „Victor Babeș”, cu predare în limba română, și „Janos Bolyai”, cu predare în limba maghiară. Cele două universități, respectiv cele două facultăți de drept, s-au unit în anul 1959.
De-a lungul perioadei postbelice, cadre didactice de prestigiu au continuat tradiția școlii juridice clujene, predând, alături de disciplinele tradiționale, o serie de discipline noi, publicând numeroase cursuri, tratate, monografii, studii. Nu pot lipsi din istoria Facultății nume precum cele ale lui Tudor Drăganu (profesor de Drept administrativ, membru al Institutului Internațional de Științe Administrative), Vladimir Hanga (profesor de Drept roman, expert al Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile civile și politice sau membru al Curții Permanente de Arbitraj de la Haga), Ioan Zinveliu, Marțian Niciu, Dumitru Firoiu, Gheorghe Boboș, Virgil Câmpianu, Ioan Gliga (autorul primului manual complet de drept financiar care a fost utilizat la toate facultățile de drept din România) sau Ilie Iovănaș.
După 1989, în contextul profundelor transformări politice și sociale pe care le parcurge România, și în Facultatea de Drept au avut loc schimbări majore. A crescut spectaculos numărul de studenți și au fost angajate noi cadre didactice de valoare. S-a restructurat curricula universitară, înnoindu-se și diversificându-se oferta de cursuri, conținutul acestora, precum și metodele de predare-învățare. Au fost inițiate noi programe universitare, respectiv secția de Drept comunitar, la nivel licență, precum și trei programe de masterat. S-a dezvoltat profilul multicultural al facultății, crescând numărul studenților ce aparțin diferitelor etnii din România, oferindu-se cursuri în limbi de circulație internațională, precum și în limba maghiară. Beneficiind de larga deschidere internațională a Universității „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Drept și-a amplificat relațiile de colaborare cu universități europene și americane, în cadrul unor programe cu finanțare din partea Uniunii Europene, a Băncii Mondiale și a altor instituții. Există o rețea importantă de parteneriate în cadrul programelor Erasmus pentru studenți, cadre didactice și personal administrativ.
Profesorul Ion Deleanu, o personalitate enciclopedică cu contribuții extraordinare în dreptul constituțional și dreptul procesual civil, a contribuit la redactarea Constituției României (1991) și a fost judecător Curții Constituționale a României. Mai mulți absolvenți ai Facultății de Drept din Cluj, printre care profesorii Mircea Ștefan Minea și, mai recent, Dacian Cosmin Dragoș, au fost numiți judecători ai acelaiași Curți, iar alții au ocupat poziții importante în sistemul juridic din România. Profesorul Florin Streteanu (actualul președinte al Senatului Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, membru ad hoc al Curții Europene a Drepturilor Omului) a contribuit cu expertiza sa la scrierea Noului Cod penal al României, iar alți membri ai corpului academic, și-au valorificat experiența comparativistă în Comisia de redactare a Noului Cod civil (Dan Chirică, Paul Vasilescu, Mircea Bob-Bocșan), respectiv a Codului de procedură administrativă (Ovidiu Podaru). Membrii corpului academic participă activ la viața științifică națională și internațională, fac parte din asociații de prestigiu, sunt membri în comisii internaționale de doctorat, sunt raportori pentru România în diferite asociații de profil, conduc institute de cercetare în domeniul dreptului comparat. Nu pot fi uitate, în context, personalități puternice precum cea a Decanului Liviu Pop, profesor de drept civil și membru corespondent al Academiei Române, un manager care a contribuit la “așezarea” Facultății de Drept pe un făgaș al normalității academice în anii ’90 și o prezență vie în viața academică și la acest moment.
Pe fondul relațiilor de colaborare și prietenie academică, după 1990 mai multe personalități din lumea juridică au primit, la propunerea Facultății de Drept din Cluj, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Mai întâi, în 1996, juristul spaniol Gil Carlos Rodríguez Iglesias (judecător la Curtea de Justiție a Comunităților Europene în perioada 1986 – 2003 și președinte al CJCE) și, în 1998, profesorul francez Jean Morange (Universitatea Paris 2 Pantheón Assas, Universitatea Limoges).
Au urmat profesorul de origine română Vlad Constantinesco (Facultatea Internațională de Drept Comparat, Strasbourg) în 2001, Erdö Péter (fost rector al Universității Pázmány Péter și primat al Ungariei) în 2002.
Profesorul Michel Grimaldi de la Universitatea Paris 2 Pantheón Assas a primit titlul de Doctor Honoris Causa în anul 2007. Președintele Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio, a primit această distincție în 2015, la fel ca și președintele Curții Europene a Drepturilor Omului, Dean Spielmann. Doamna Szalayné Sándor Erzsébet, fost Avocat al Poporului și un sprijin constant pentru linia de studiu în limba maghiară de la Facultatea de Drept, a devenit Profesor Honoris Causa în 2015.
O trecere în revistă a celor care au obținut această prestigioasă distincție, de Doctor Honoris Causa, cu începere din anul 1873, ne permite să îi menționăm pe Berde Aron (profesor, primul rector al Universității Maghiare din Cluj), Csemegi Károly (jurist, autorul Codului penal maghiar din 1878), Henry Wickham Steed (istoric și jurnalist britanic), Amir Abbas Hoveyda (prim-ministru al Iranului) sau Riccardo del Giudice (politician și profesor la Universitatea din Roma).
Facultatea a fost vizitată, în anul 2019, în contextul conferințelor Cluj Tax Forum, și de eminentul profesor Adriano di Pietro, profesor de drept fiscal la Facultatea de Drept a Alma Mater Studiorum – Universitá di Bologna și director al Institutului de Studii Fiscale Aprofundate din aceeași instituție, care a conferențiat în Aula Magna.
Revista Studia Universitatis Babeș-Bolyai. Iurisprudentia continuă tradiția publicistică a Analelor Facultății de Drept din Cluj, iar reviste mai noi precum Caiete de Drept Penal și Cluj Tax Forum Journal oferă posibilități de publicare în domenii de nișă pentru cercetători și practicieni ai dreptului.
Facultatea de Drept a funcționat, în perioada 1996 – 2025, în sediul de pe Str. Avram Iancu, nr. 11. Vorbim de o clădire construită în anii 1909 – 1910, pe locul unde a fost anterior Turnul Porții Turda, acesta fiind primul cămin studențesc al Universității “Francisc Iosif”.
După 80 de ani de la izgonirea sa din clădirea Universității, sub “bagheta” rectorului Daniel David, președintelului Senatului Universității Babeș-Bolyai Florin Streteanu și a decanului Șerban Diaconescu, în 2025 Facultatea de Drept și-a găsit liniștea într-o casă nouă: sediul Facultății de pe Str. Traian Moșoiu, nr. 10-12. Cu începere din anul universitar 2025 – 2026 orice urmă de provizorat dispare, iar studenții și profesorii Facultății beneficiază de spații adecvate pentru învățământul juridic modern.
Este liniștea de care Facultatea are nevoie într-o perioadă marcată de provocări de toate tipurile. Atât Facultatea de Drept din Cluj, cât și învățământul juridic sunt într-un moment al recalibrării în funcție de evoluțiile societare cu impact asupra studiilor juridice, transformarea economiei într-una cu o componentă digitală accentuate sau presiunea tehnologiei asupra procesului de învățământ în ansamblu.
În plan academic, Facultatea de Drept din Cluj este, fără îndoială, una dintre cele mai apreciate facultăți de drept din România, cu rezultate meritorii ale studenților și absolvenților (de pildă, cu ocazia admiterii în profesiile juridice sau la concursurile interne și internaționale), respectiv cu un corp academic profesionist.
De pildă, în ultimii ani, peste 20% din totalul candidaților admiși la Institutul Național al Magistraturii provin dintre studenții Facultății noastre, iar o bună parte a notarilor și avocaților din Transilvania sunt absolvenți ai Facultății de Drept din Cluj.
Notă de final: Pentru mai multe detalii, vă invităm să consultați lucrarea: Alexandru-Bogdan Bud, File din istoria învățământului juridic la Cluj, Ed. Hamangiu – MEGA, București – Cluj-Napoca, 2017